Ce facem in Slanic-Moldova

05/Mar/2020

Aţi ajuns în Slănic-Moldova. Poate v-aţi şi cazat cazat deja într-unul dintre cele aproape 2900 de locuri de cazare, cât reprezintă capacitatea de cazare turistică reprezentată de hoteluri, vile, pensiuni…şi bungalow-uri . Pot urma câteva zile de relaxare activă, în care veţi dori să îmbinaţi tihna şi confortul dotărilor cu plimbările în staţiune şi în împrejurimi

Cum ne petrecem timpul? Atracţii turistice în Slănic-Moldova şi împrejurimi

 

Aţi ajuns în Slănic-Moldova. Poate v-aţi şi cazat cazat deja într-unul dintre cele aproape 2900 de locuri de cazare, cât reprezintă capacitatea de cazare turistică reprezentată de hoteluri, vile, pensiuni…şi bungalow-uri J. Pot urma câteva zile de relaxare activă, în care veţi dori să îmbinaţi tihna şi confortul dotărilor cu plimbările în staţiune şi în împrejurimi. Ne-am gândit să vă oferim aici, pe blog, câteva informaţii despre atracţiile turistice din zonă, fără a ne lăuda cu o prezentare enciclopedică:

- Cazinoul, o adevărată emblemă a staţiunii Slănic-Moldova, clădire inclusă în grupa A a monumentelor istorice, având valoare naţională şi universală. A fost construit în anii 1892-1894, de meşteri italieni, în stilul “Art Nouveau”, după planurile arhitectului George Sterian.

- Complexul balnear “Emil Racoviţă” (1891-1895) şi Inhalatorul (1912), situate vis-à-vis de cazinou, sunt două clădiri masive, impunătoare, construite din piatră şi cărămidă în stilul baroc cu elemente de arhitectură veche românească.

- Clădirea Epitropiei Romanului (fostul sediu al Primăriei, monument istoric construit în perioada 1870-1890, refăcut în anii 1927 şi 1990) şi ansamblul vechilor vile ale staţiunii (Pufu, Rica, Păltiniş, Liliana, Cerbu, Palas şi celelalte spaţii de cazare grupate în centrul staţiunii, datând din perioada 1920-1930) care reamintesc prin elementele arhitecturale de parfumul staţiunii de altădată, când Slănicul devenise  - înainte de prima conflagraţie mondială - cea mai importantă staţiune din România.

- placă memorială (1927) amplasată lângă izvorul nr. 1, ce aminteşte de momentul descoperirii izvoarelor minerale, la 20 iulie 1801, de către serdarul Mihalache Spiridon, aflat în acele locuri la vânătoare de cerbi.

- parcul Central (4 ha) – bijuterie peisagistică, cu rol major de structurare a fizionomiei urbane. Amenajarea acestui îndrăgit spaţiu verde este legată de prima perioadă de sistematizare a staţiunii (1887-1912), când sunt construite majoritatea unităţilor de cazare care reprezintă astăzi fondul vechi al infrastructurii turistice. Planul parcului este geometric, cu aspect rectangular prin patru alei principale paralele, care respectă direcţia tramei stradale, şi alei secundare transversale, direcţionate către drumul naţional limitrof Văii Slănicului. Sectorul estic şi central prezintă o funcţiune principală de odihnă, sectorul vestic fiind destinat activităţilor recreative, prin amenajarea unui loc de joacă pentru copii şi a două terenuri pentru tenis de câmp. Pe terenul parcului se află Biserica „Sfântul Ilie”, construită în anul 1927. Parcul concentrează majoritatea elementelor constructive ornamentale din localitate (foişor, fântâni arteziene, monumente de for public, sculpturi în lemn, vase decorative). Amenajarea cu specii decorative a aleilor în trepte, estetica mozaicurilor florale şi modelarea vegetaţiei în forme geometrice îmbogăţesc compoziţional parcul, care beneficiază de o foarte bună întreţinere.

- parcul izvoarelor minerale continuă spre vest zona verde a staţiunii, sub forma unei fâşii filiforme care mărgineşte valea îngustă, cu aspect de defileu, a Slănicului, urmărind

aliniamentul celor 15 izvoare minerale. Cuprinde două sectoare distincte: un sector amenajat la intrare pentru odihnă pasivă, care în sezonul cald are şi o destinaţie comercială, sub forma comerţului ambulant cu produse tradiţionale, şi zona izvoarelor, cu alei de promenadă amenajate cu dale, care se înfundă în apropierea barajului. Pe terenul parcului, aflat sub protecţie hidrogeologică şi sanitară sunt amplasate două construcţii P+1 care au avut funcţiunea de mofete.

-mergând spre amonte 1,5 km, ne putem bucura de bunătăţi gastronomice oferite de păstrăvărie şi de restaurante cu specific tradiţional, înainte de a vizita cheile (0,4 km) şi cascada Slănicului care despart culmile montane Pufu şi Dobru. Puntea construită peste cascadă oferă posibilitatea imortalizării fotografice a unei privelişti pitoreşti.

 -drumeţiile din împrejurimile staţiunii beneficiaază de refacerea recentă a marcajelor, vizibile pe toată lungimea traseelor:

-       mica plimbare spre platoul Cerbu (marcaj cerc roşu) care oferă o superbă imagine panoramică a centrului staţiunii şi a principalelor hoteluri şi pensiuni care străjuiesc parcul central. Am vorbit despre ea pe blog într-un articol anterior, merită să o faceţi regulat, pădurea oferind de fiecare dată ipostaze cromatice inedite;

-       traseul “300 de scări” (marcaj triunghi roşu) care reprezintă o plimbare activă prin pădurile de la poalele Muntelul Dobru, deasupra izvoarelor minerale. Durata medie a traseului complet este de 2,5-3 ore, coborându-se în staţiune prin zona Popasului, în apropierea cascadei.

-       traseul spre Vf. Pipaş (marcaj cerc albastru, durată 1 oră, lungime 2,6 km), oferă o frumoasă panoramă;

-       traseul pe Valea Dobru spre pârtia de schi (marcaj triunghi albastru, 4,5 km, durată 2-2,5 ore)

-       Plaiul Ciungetului şi Vf. Nemira Mare (cruce galbenă, 3,7 km, 2,5 ore)

-       drumeţia din zona Popasului spre satul Hârja (comuna Oituz), parţial în lungul drumului nemodernizat 116B (cruce albastră, 7,6 km, 3 ore)

-       trasee mai lungi, nerecomandate pe timp de iarnă, cu un grad de dificultate ceva mai ridicat, spre Vf. Nemira Mare şi de acolo spre Poiana Uzului (bandă albastră, durată 10 ore), Plaiul Ciungetului şi Sălătruc (9-10 ore) sau Valea Pufu- Vf. La Cireş-Şaua Nemirei (cruce albastră, 5 ore). Indicaţii despre aceste trasee puteţi obţine de pe panoul amplasat în parcul central.

Pentru cei care îşi doresc escapade mai lungi, cu autoturismul, le recomandăm Muntele Bolovanu (la 4 km în aval de centrul staţiunii; drum pitoresc, nemodernizat spre un complex rustic fermecător şi apoi spre Mănăstirea “Ştefan cel Mare”, la 900 m. altitudine), oraşul-staţiune Târgu Ocna (cu Salina, parc cu izvoare minerale, monumente de cult, Măgura Ocnei, complex wellness ş.a.), Dofteana (Castelul Ghika, parcul dendrologic Hăghiac) sau Lacul Poiana Uzului, la 41 km departare.

Noi sperăm că v-am deschis apetitul, lăsându-vă să descoperiţi şi alte atracţii turistice din Carpaţii Moldo-Transilvani. Nu veţi regreta! A venit primăvara. Cum ne bucurăm de ea? Veniţi la Slănic-Moldova, veniţi la noi!