Amintiri de Slanic Moldova

10/Feb/2020

Slănic-Moldova: căuşul montan al amintirilor frumoase Trăim timpuri în care acceleraţia este cuvântul de ordine. La job, acasă, chiar şi în vacanţă. Cât mai mult, cât mai repede, cât mai intens. Parcă la fel se comportă şi destinaţiile prin care încercăm să ne încărcăm bateriile. Totul ar trebuie să fie la superlativ, de la surâsul de bun-venit al recepţionerei, până la cele mai reuşite apusuri, subordonate desigur interesului personal care încearcă să ţină în chingi până şi vremea.

Trăim timpuri în care acceleraţia este cuvântul de ordine. La job, acasă, chiar şi în vacanţă. Cât mai mult, cât mai repede, cât mai intens. Parcă la fel se comportă şi destinaţiile prin care încercăm să ne încărcăm bateriile. Totul ar trebuie să fie la superlativ, de la surâsul de bun-venit al recepţionerei, până la cele mai reuşite apusuri, subordonate desigur interesului personal care încearcă să ţină în chingi până şi vremea. S-a demonstrat ştiinţific: cu cât căutările sunt mai febrile, cu cât destinaţiile sunt mai îndepărtate, cu cât ingestia şi digestia sejurului se fac compulsiv, cu atât rezultatul este mai diluat. Poate de aceea, mulţi dintre noi încercăm să ne regenerăm în locuri familiare, ancore ale atâtor amintiri dragi...Şi atunci, la final de săptămână sau indiferent de moment, vine ideea salvatoare care alungă oboseala, plictisul ori angoasele urbane: Hai la Slănic-Moldova! Da, am mai fost probabil de atâtea ori, încă din copilărie, aduşi de părinţii care reuşiseră cu greu să obţină un loc de cazare prin sistemul arhicunoscut înaine de 1990 (pile, cunoştinţe şi relaţii, întrebaţi babacii, voi, cei tineri J). Probabil că de atunci, printre geamantane prinse greu între curele de muşama şi catarame lucitoare, ne-am îndrăgostit de Slănic-Moldova. Da, poate am stat cu orele aşteptând acceptul la cazare într-o cameră de hotel sau de vilă cu arhitectură desprinsă parcă din poveşti...Da, poate nu ştiam de servicii de patru stele, poate meniul din biletul sindicalist de la UGSR era anost, cu gust de cantină, dar ce bucurie să ajungem în sfârşit aici...Aici am descoperit parcul, aleea cu castani, izvoarele, căsuţele de la camping, treptele cazinoului, serile printre halbele de bere sorbite de cei mari...şi acel permanent fluviu de oameni cu sticle şi sticluţe întinse spre miraculoasele izvoare minerale...Între timp au trecut câteva decenii în care am descoperit multe dintre frumuseţile lumii. Am descoperit cazări exotice, uneori la capăt de lume. Şi totuşi, periodic, indefinit, adulţi în toată regula, simţim chemarea copilărilei: Hai să mergem la Slănic-Moldova! Nu vrei să căutăm o cazare? Nu se mai pune problema să-ţi doreşti ineditul, extravagantul, emoţia necunoscutului…Vrei ceva mai profund: linişte, confort, natură, o sticlă de vin bun băută în tihnă după o piscină sau un grătar cu prietenii. Vrei să le arăţi copiilor tăi ceea ce ai descoperit acum mult timp…Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alţi ochi, spunea atât de inspirat Marcel Proust. Slănicul ne aşteaptă, e tot aici. Haideţi să ducem mai departe povestea zilelor petrecute altfel, aici, în căuşul montan al atâtor amintiri frumoase! Nu vă faceţi griji de cazare! Noi suntem pregătiţi, vă aşteptăm cu drag!